Atunci cand isi achizitioneaza incaltaminte sport, multi oameni nu se gandesc practic pentru ce activitate sportiva vor folosi respectiva incaltaminte sau – relativ frecvent – o folosesc si pentru alergat in parc, si pentru sala de forta, si la o drumetie montana.

Daca in privinta activitatilor obisnuite, folosirea unei incaltaminte nepotrivite poate avea repercusiuni asupra starii de sanatate cu efect mult mai intarziat, in sport lucrurile stau altfel. In acest caz, datorita gradului mare de solicitare al organismului, alterarea starii de sanatate poate fi extrem de rapida si chiar dramatica in cazul folosirii unei incaltaminte inadecvate sportului practicat.

Desi prin excelenta incaltamintea sport este comoda, din perspectiva sanatatii este primordial ca fiecare tip de activitate sportiva sa beneficieze de incaltamintea potrivita.

Principala caracteristica generala a incaltamintei folosite trebuie sa fie ergonomia, adica interactiunea intre organism, tipul de activitate sportiva efectuat si mediul inconjurator sa fie deplina. In primul rand ea trebuie sa realizeze o buna distributie a greutatii corpului corelata efortului efectuat, fara sa produca dezechilibre intre diferitele articulatii sau segmente anatomice care intervin in procesul biomecanic. De aici intervin diferite caracteristici fizice ale incaltamintei legate de material, forma, inaltime care sa permita desfasurarea unei activitati in conditii benefice sanatatii si pentru atingerea unor obiective ridicate legate de performanta sportiva.

Astfel, o drumetie pe munte, cu risc mai ridicat de accidentare, necesita o incaltaminte putin elastica, inalta, favorabila unui teren dificil care sa nu permita producerea de entorse la nivelul gleznelor, care sa poata asigura o sustinere stabila a corpului chiar pe o suprafata proiectata mai mica decat a talpilor propriu-zise si care totusi sa asigure o dinamica buna. Alergatul la maraton, necesita o incaltaminte elastica, cu talpa nici inalta care solicite coloana, nici joasa sa incarce musculatura posterioara a gambelor, si care sa dea posibilitatea atletului sa poata asigura constanta alergarii necesara unei curse de asemenea anduranta.

Alergarea in sala de fitness si aerobicul, recomanda o incaltaminte comoda, elastica, cu talpa antiderapanta care sa permita executia atat a sariturilor, dar si purtatul de greutati suplimentare sau asezarea facila in diferitele posturi de executie a exercitiilor specifice. Pentru toate aceste tipuri de activitati, incaltamintea trebuie sa asigure o respiratie” optima a picioarelor, fiind bine cunoscuta existenta la acest nivel a unei mari concentratii de glande sudoripare

O incaltaminte nespecifica activitatii sportive desfasurate poate provoaca o serie vasta de afectiuni, trecand prin sfera dermatologica, dar si afectari ale partilor moi, osteoarticulare sau tulburari de statica si postura. Infectiile pielii, basicile, bataturile, deformarile degetelor (deget in ciocan, monturi), tendinitele la nivelul piciorului sau gleznei sunt cele mai raspandite afectiuni ce pot aparea avand drept cauza o incaltaminte nepotrivita.

In cazul copiilor, folosirea unei incaltaminte sportive inadecvate sau fara o probare prealabila, comporta un risc mult mai mare de determinare a unor afectiuni. Cunoastem faptul ca organismul tanar, al copiilor, mai ales cei mici, aflati la inceputul vietii sportive este intr-o continua dinamica din punct de vedere biomecanic, practic acum se pun bazele viitorului atlet, sportiv. Orice perturbare a starii de normalitate sau a procesului evolutiv firesc al organismului, prin folosirea unei incaltaminte nepotrivite, poate avea consecinte negative importante, uneori ireversibile asupra starii de sanatate. Principala tinta a acestora este coloana vertebrala, stalpul organismului, dar si cea mai sensibila la modificari, de aici decurgand cele mai diverse afectiuni.