Relaționând cu diverși oameni vezi și auzi foarte multe chestii. Unele dintre ele le știi deja, însă sunt unele care te lasă mască. Nu pentru că ar fi prima dată când le auzi, ci pentru că realizezi faptul că o tâmpenie ajunge să fie general valabilă. Una din aceste tâmpenii este faptul că cei doi oameni dintr-o relație se schimbă brusc după căsătorie.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Văd că este adevărat. Foarte mulți oameni practică obiceiul acesta. Am încercat de câteva ori să întreb de ce, dar răspunsul cel mai frecvent este că „Lasă, că ai să vezi tu!” What? Să văd ce mai exact? Că nu înțeleg. Poate de asta și primesc răspunsul acela. Poate că trebuie să ajung în punctul respectiv să realizez cum stă treaba de fapt. Dar știi ce? Nu vreau.

Înțelepții generației încearcă să te convingă că totul se prăbușește după căsătorie. Femeile se îngrașă, dau vina pe sarcină, și umblă prin casă numai în pantaloni de pijama. Uită ce e aia oglindă, iar trusa de machiaj e ca in desene animate, plină de pânze de păianjen. La bărbați e la fel de mișto. Pun o burtă din aia grozavă, uită să se mai spele pe dinți, și dezvoltă o mare durere în cur de ce crede consoarta. De ce?

Nu prea pot să concep fenomenul acesta. Cu ce diferă căsnicia de 3 ani a unei femei oarecare, de relația mea de concubinaj de 6? Adică ce e diferit la ea? De ce și-a pierdut interesul? Adică dacă eu după atâția ani încă vreau să par sexy în fața iubitului, ea de ce nu vrea? Ce naiba i-a făcut hârtia aia? Cum a ajuns așa?

Nu vreau să blamez doar femeile. Bărbații sunt cam la fel. De fiecare dată când vorbesc cu un bărbat și îmi povestește despre tragedia asta, o spune râzând. Fără nicio jenă, fără nici un regret. Și se comportă ca și cum ar fi ceva normal. Oare chiar este? Asta face căsnicia din om? Îl deteriorează? O fi ca la mașini că își pierde din valoare după câțiva ani? Eu nu vreau să cred asta. Poate o să mă consideri naivă, dar eu nu vreau să uit vreodată de mine. Și nici nu aș permite partenerului să uite de el.

Așa că, tu femeie, privește-te în oglindă și spune-mi dacă îți place ce vezi. Ce ai ajuns? Femeia care o judecai odată, nu-i așa? Da, te-ai îngrășat acum 2 ani când ai făcut copilul, dar orice facere are și desfacere. De ce nu te-ai ocupat de tine? De ce nu te mai „gătești” din când în când? Chiar dacă stai în casă. Pe o scară de la 1 la 10, cât de atrăgătoare te simți? Și nu mă lua cu bullshituri că tu nu mai ai timp să te gândești la din astea, că nu mai contează, că deja te-ai măritat. Pe cine încerci să păcălești? Replicile astea nu sunt nimic mai mult decât scuze. Nu-ți mai iubești bărbatul? Chiar atât de nesemnificativ este pentru tine aspectul acesta încât să nu îți mai pese? Mai ții minte acum câțiva ani când nici la magazin nu te duceai nemachiată? Sau când îți surprindeai bărbatul cu tot felul de ținute sexy, sau mai știu eu ce? Când arătai că îți pasă. Îți dădeai silința.

Iar tu, dragul meu, când a fost ultima dată când ți-ai surprins soția cu o floare? Tu ai impresia că hârtia aia din dulap este un act de proprietate și tu îți poți permite să faci ce vrei, cum vrei, când vrei? Ai impresia că dacă te-ai văzut cu sacii în căruță nu trebuie să mai încerci? Mai ții minte vrăjeala aia de la început? Motivul pentru care nevastă-ta s-a îndrăgostit de tine? Unde e? Ai dat-o la schimb pentru un certificat de căsătorie? Și de ce îi vorbești atât de urât? Crezi că dacă proasta s-a măritat cu tine, nu te mai poate lăsa? Îți permiți mai multe acum. Doar nu o să divorțeze de tine pentru că ai jignit-o, nu? O înjurătura, două, nu sunt motive pentru divorț.

Fraților, mă întristează realitatea asta. Cum ar putea un tânăr cuplu să fie plin de speranță când fiecare uită de propria persoană post verighete. Nu sunt împotriva schimbării. Înțeleg când oamenii sunt preocupați de lucruri legitime. Dar când tu te faci cât o juncă pentru că ”Ce o să facă? O să divorțeze de mine?” poate ar trebui să o facă. Tot ce demonstrezi este că ai fost o simplă momeală. La fel e și la bărbați. Aici nu discriminez. Nici nepăsarea nu o face.

V-ați iubit odată. Suficient de mult încât să vă uniți destinele pentru toata viața (în cel mai fericit caz). Era un timp când aveați grijă de voi. Era un timp când vă păsa de toate aspectele și nu conteneați să vă surprindeți Ce s-a schimbat?